Două cutii pe raft. La ce te uiți pe etichetă?

Ești în supermarket, copilul s-a plictisit deja, iar pe raft ai găsit două cutii de cereale care par aproape identice. Prima anunță, cu litere mari, că are cereale integrale. A doua are fructe pe ambalaj și culori care sugerează un produs potrivit pentru micul dejun. Întorci cutiile și găsești pe spate litere mici, tabele și procente. Nu vrei să stai zece minute pe culoar ca să alegi.

Nici nu este nevoie. Eticheta nu îți poate spune singură dacă un aliment este potrivit pentru familia ta și nicio cifră nu descrie întregul produs. Totuși, dacă vrei să compari două produse de același fel, câteva informații îți pot fi de ajuns.

Începe cu lista ingredientelor

Ingredientele nu sunt trecute la întâmplare. Pentru alimentele preambalate din Uniunea Europeană, ele apar, în general, în ordine descrescătoare a cantității folosite la fabricare. Asta înseamnă că primul ingredient din listă a fost folosit în cea mai mare cantitate, raportată la greutate. [1]

Când alegi între două sortimente de cereale, uită-te mai întâi la primele ingrediente. Este o cereală primul ingredient? Apar zahărul, siropul sau mierea printre primele poziții? Nu trebuie să numeri toate cuvintele și nici să hotărăști că un singur ingredient face produsul „bun” sau „rău”. Lista îți arată din ce este făcut și te ajută să înțelegi mai bine afirmațiile de pe partea din față a cutiei.

În aceeași listă sunt evidențiați alergenii, de exemplu prin caractere îngroșate sau printr-un fundal diferit. [2] Dacă trebuie să eviți un alergen, nu te opri la comparația rapidă dintre produse: citește eticheta completă de fiecare dată și urmează recomandările primite de la medic.

Compară valorile raportate la aceeași cantitate

Pe etichetă găsești și declarația nutrițională. Pentru majoritatea alimentelor preambalate, aceasta cuprinde energia, grăsimile, acizii grași saturați, carbohidrații, zaharurile, proteinele și sarea. Valorile obligatorii sunt raportate la 100 g sau la 100 ml. Unele ambalaje prezintă, în plus, valori pentru o porție. [3]

Când compari cele două cutii de cereale, valorile pentru 100 g îți oferă același punct de referință, chiar dacă producătorii propun porții diferite. Folosește această comparație pentru produse asemănătoare: două sortimente de cereale, două iaurturi simple sau două tipuri de pâine. Nu are sens să compari, rând cu rând, tabelul unei supe cu cel al unui pachet de biscuiți.

Gândește-te mai întâi ce vrei să afli. Poate vrei să compari cantitatea de zaharuri din două sortimente de cereale. Poate, când alegi între două pâini asemănătoare, te interesează sarea sau fibrele, dacă acestea sunt declarate. Eticheta este mai ușor de folosit când cauți răspunsul la o întrebare concretă, nu produsul perfect.

„Din care zaharuri” nu înseamnă „zahăr adăugat”

Rândul „din care zaharuri” arată cantitatea totală de zaharuri prezente în produs, nu doar zahărul adăugat în timpul fabricării. În definiția europeană sunt incluse monozaharidele și dizaharidele prezente în aliment, cu excepția poliolilor. [1] De aceea, un iaurt simplu poate avea o valoare la „zaharuri” chiar dacă zahărul nu apare în lista ingredientelor.

Pentru a înțelege de unde provin zaharurile, citește tabelul împreună cu lista ingredientelor. Mențiunea „fără zaharuri adăugate” are o semnificație precisă: producătorul nu trebuie să adauge zaharuri și nici alte ingrediente folosite pentru îndulcire. Dacă produsul conține zaharuri în mod natural, acest lucru trebuie precizat pe etichetă. [4]

Cu aceste informații în față, alegerea poate rămâne simplă. Poate una dintre cutii are ingredientele pe care le cauți. Poate valorile sunt apropiate și atunci contează mai mult prețul sau produsul pe care știi că îl veți mânca. Eticheta nu hotărăște în locul tău; îți arată mai clar ce cumperi.

Data viitoare când ai două produse asemănătoare în mână, întoarce ambalajele, citește primele ingrediente și compară valoarea care te interesează, raportată la 100 g sau la 100 ml. Nu trebuie să memorezi întregul tabel ca să faci o comparație utilă.