Copilul mic care refuză mâncarea: ce e normal

Mulți părinți intră în panică când copilul de 2–3 ani respinge brusc alimente pe care le accepta înainte. Este atât de comun încât putem spune că e regula, nu excepția: la vârsta asta, copiilor le e frică de mâncarea nouă. Nu este un capriciu; are o explicație simplă.

De ce se întâmplă

Înainte de era supermarketurilor, copiii mici care evitau alimentele necunoscute aveau șanse mai mici să mănânce ceva toxic. Copilul mic este făcut să fie precaut cu ce nu cunoaște, mai ales când vine vorba de mâncare. Perioada cea mai grea apare de obicei între 2 și 4 ani.

Ce ajută — și ce nu

Presiunea — „mănâncă, că altfel nu ieși de la masă" — produce mai multă rezistență, nu mai puțină. La fel și mita — „dacă mănânci broccoli, primești desert" — care semnalează că broccoli e atât de neplăcut că merită compensare.

Ce funcționează este să îi pui alimentul în față iar și iar, fără să depindă nimic de asta. Pune-l pe farfurie fără comentariu. Copilul poate să îl ignore. A doua zi, la fel. A zecea oară, e posibil să îl atingă. A cincisprezecea, să îl guste. Procesul e lent, dar funcționează.

Când să ceri ajutor

Dacă situația este extremă — copilul acceptă sub 15–20 de alimente sau refuză grupe întregi de alimente — sau dacă mesele îi provoacă o neliniște vizibilă, merită să ceri o evaluare de la un specialist care lucrează cu copii și alimentație.